Pe 2 martie toti locuitorii satului Cocieri s-au adunat la complexul memorial din centrul satului, pentru a tine un minut de reculegere in memoria celor cazuti pentru apararea satului, a integritatii si independentei statului Republica Moldova.

Primarul de Cocieri, Ion Mitcul, amintea consatenilor si oaspetilor, ca incepand cu proclamarea republicii moldovenesti nistrene, in 1990, locuitorii satului, care refuzau sa colaboreze cu organele autoproclamate, erau persecutati, batuti, intimidati sau pur si simplu fugariti cu tot cu familii peste Nistru. "In 1992, in noaptea de 1 spre 2 martie, o grupare bine organizata, sustinuta de cateva mii de cazaci, a blocat si dezarmat efectivul comisariatului raional de politie Dubasari, ultimul organ de stat legal al Republicii Moldova ramas in stanga Nistrului. Patriotii neamului, care nu sustineau actiunile separatiste, s-au retras la Cocieri. Aveau in fata un inamic bine inarmat, desi separatistii ne numesc pe noi agresori, realitatea fiind alta. Ei au atacat satul Cocieri la 3 martie. Luchianov Alexandru, Gazea Alexei, Nour Mihail au fost primii care au cazut in acea zi, aparandu-si casele. Norocul nostru a fost BDS "Fulger", care a trecut Nistru si a dispersat repede fortele atacatoare. Insa separatistii se intarise bine. Pe platoul Cocieri au murit 64 de eroi ai neamului, din 17 localitati ale Republicii Moldova", se spunea in discursul primarului.

Andrei Agatiev, presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi:

"20 de ani in urma, pe data de 2 martie, cetateni din Corjova, Molovata, Cocieri, Roghi, au hotarat sa puna mana pe arme. Arme si-au capatat la unitatea militara din Cocieri, de fapt, nu aveau dreptul, ca erau civili, dar in acest fel au aparat satul 24 de ore. Alergau prin sat si din diferite locuri trageau rafale, ca sa duca in eroare atacatorii, sa para ca sunt multi si inarmati... Pe data de 3 deja ne venise in ajutor colonelul Gamurari cu BDS "Fulger", care au trecut pe gheata subtire a Nistrului, legati cu funii unul de celalalt, am luat unitatea militara si am aratat la toata lumea ca ne-am unit, moldovenii, la nevoie, nu de dragul medaliilor sau insignelor. Am aratat Rusiei, care ne-a hartuit in 1876, in 1812, in 1918, in 1959 ca ne putem apara Patria! In 1992 au vrut sa ne puna hotar pe malul Nistrului, sa nu vada copiii nostri Nistrul! Nu le-a iesit! Si azi luptam! Dubasari-ul este azi blocat de militieni, care nu le permit cetatenilor sa cinsteasca memoria celor cazuti!"

Ion Mitcul, presedinte al raionului Dubasari in anul 1992:

"De multe ori, pe parcursul acetor 20 de ani, ma gandesc, daca s-ar fi putut evita razboiul din martie, 1992, si intotdeauna ajung la raspunsul: nu! In virtutea evenimentelor, care au avut loc in anii 1990-91, impreuna cu un grup de colegi, am participat la Moscova la o intalnire cu conducerea de varf a URSS, cu Luchianov "tatal separatistilor" si am inteles ca de curand ne asteapta vremuri grele. La 13 decembrie 1991 a fost ocupat comitetul executiv raional Dubasari. In noaptea de 1 spre 2 martie a cazut ultima reduta constitutionala a Republicii Moldova in stanga Nistrului - comisariatul de politie. Colaboratorii de politie, oamenii de buna credinta din Corjova, Dubasari, Lunca, alte localitati s-au retras la Cocieri. Aici au aparut primele detasamente de rezistenta. Imi amintesc bine cuvintele lui Alexei Verlan, comandant de pluton la postul de langa Roghi, care spunea atunci, in martie, 1992: "Nu stie istoria de asa ceva, cand un sat se lupta cu toata Rusia!" Eu sunt mandru ca atunci, in martie 1992, am avut curajul de a ne organiza si a opune rezistenta. Ne inchinam celor din Corjova, Molovata, Dubasari, care au luptat si au cazut aici. Pe parcursul a 20 de ani guvernarea, societatea civila au tratat combatantii in mod diferit. Unii au fost indiferenti, altii ne-au ajutat sau ne-au murdarit. La drept vorbind, si printre noi au fost tradatori, indiferenti, dar ei au fost o minoritate. Noi cunoastem eroi adevarati. Eu sper sa statul Republica Moldova se va intoarce cu fata spre cei care au luptat, si combatantii, vaduvele de razboi, invalizii vor fi apreciati la justa lor valoare".

Vasile Dragomir, vice-ministru de interne, Grigore Policinschi, presedintele raionului Dubasari, capitanul Vadim Condrea, loctiitorul comandantului Batalionului Fortelor de Mentinere a Pacii, s-au referit la importanta razboiului pentru mentinerea suveranitatii Republicii Moldova, la necesitatea pastrarii memoriei celor cazuti si demonstrarii onorurilor celor ramasi in viata.

Ulterior moderatorul a dat citire numelor a 64 de combatanti cazuti pe palotuul Cocieri, dintre care din satul Cocieri: Agatiev Valentin, Burcovschii Oleg, Cebotari Valeriu, Darii Andrei, Doga Petru, Isaicul Serghei, Luchianov Alexandru, Pavlov Serghei, Platonov Alexandru, Ursul Grigore, Ursul Victor, Verlan Alexandru, Verlan Mihail, Agatiev Mihail, Agatiev Maria, Cojusnean Gheorghe, Isaicul Maria, Marii Vasile, Radul Rodica, Ursul Mifodie. 153 de combatanti, locuitori ai satului Cocieri, au murti in acesti 20 de ani, in urma ranilor si afectiunilor psihice capatate in razboi. Dupa ce au depus flori la Memorial, participantii la miting au mers spre cimitir, la mormintele combatantilor, apoi s-au asezat crestineste la o masa de pomenire. Cu o zi inainte, pe 1 martie, combatantilor le-au fost inmanate medaliile "Crucea comemorativa".