Reparație: La începutul anului școlar 2013, liceul din Cocieri, Dubăsari, a fost renovat, iar elevii nu mai stau uzi la lecții când plouă

Cei 300 de elevi ai Liceului „Vlad Ioviță” din satul Cocieri, raionul Dubăsari, nu mai stau cu gălețile și lighenele pe masă în timpul lecțiilor atunci când plouă. Odată cu repararea acoperișului, a dispărut și această problemă. Asistența financiară a fost acordată de UE și PNUD în cadrul programului de promovare a încrederii între oameni de pe ambele maluri ale Nistrului.

„Ședeam cu lighenele pe masă în timpul orelor”

Acoperișul liceului din Cocieri bate în sângeriu. Văzut de departe, îți pare că e casa Împăratului Roșu. Acesta nu a mai fost renovat de vreo trei decenii. Directoarea liceului, Aurelia Ursu, spune că mai cârpeau pe ici-colo cu câte o foaie de ardezie, dar nu se putea de continuat așa. „Cele mai mari probleme se accentuau când începeau ploile, mai ales cele de toamnă. Apa răzmuia tavanul și picura în cap la elevi. Apoi, de la atâta umezeală au început să mucegăiască pereții și era mare riscul să se îmbolnăvească. Din această cauză, vreo 70 de copii au plecat de la noi și s-au mutat în alt liceu, iar pentru noi este dureros, deoarece am trecut la autofinanțare”, zice Ursu.

Lucrările de reconstrucție au fost efectuate în perioada octombrie 2012 - aprilie 2013, iar elevii au început anul școlar într-un liceu renovat. „În sfârșit, putem să facem lecțiile în condiții normale. În zilele ploioase, ne mutam din băncile pe care nimerea apă sau ședeam cu gălețile și lighenele pe masă. Mai mult, stăteam toată ziua uzi la picioare, iar când veneau gerurile ne era frig. Cel mai tare ne era frică la lecțiile de chimie, deoarece cabinetul acela era cel mai urât și riscul ca să cadă tavanul peste noi era sporit”, spune Victoria, o elevă din clasa a XII-a.

Liceul, ținta atacurilor militare din 1992

Cel mai mult liceul a avut de suferit în timpul conflictului armat din 1992, deoarece a fost în bătaia puștilor. Primarul satului Cocieri, Ion Mițcul, spune că în această vară, când au demarat lucrările de reconstrucție a acoperișului, în podul școlii au fost găsite gloanțe. „În spatele clădirii, la 200 de metri depărtare, era linia frontului, dacă putem să spunem așa, și majoritatea obuzelor se opreau în acoperiș. Când am dezvelit școala, meșterii au găsit bucăți de proiectile”, spune Ion Mițcul.

Clădirea are 50 de ani. În timpul războiului transnistrean, construcția a servit și drept cantină pentru soldați. „Am participat și eu la acest război, dar în calitate de bucătăreasă. Găteam pentru soldați. În spatele clădirii este o cruce mare, ridicată în memoria celor care au murit. Din liceul nostru a murit o profesoară. A fost aruncată într-o fântână, deoarece a fluturat tricolorul în timpul unei manifestații din Dubăsari”, povestește directoarea.

Muzeul satului, în liceu

Poza profesoarei martire din Cocieri se găsește în clasa din subsolul liceului, care servește drept muzeu al satului. Lucrările tradiționale au fost adunate de la oamenii din sat. „Tot ce ține de tradițiile și valorile moldovenești am grămădit de pe la săteni. Ii, surtucuri, ulcioare, război de țesut covoare, câteva amintiri din războiul din 1992 și recent am achiziționat proiectilele din podul liceului, care au fost găsite în vara aceasta. O să mai decorăm o cameră cu obiecte militare, poze, într-un cuvânt, tot ce ține de războiul transnistrean”, mărturisește șeful muzeului, Ion Tanasiev.

Liceul Teoretic „Vlad Ioviță” are o capacitate de 500 de locuri. În prezent, aici își fac studiile 330 de copii, dintre care 66 fac parte din familii social-vulnerabile, iar 97 de copii au părinții plecați peste hotare. În liceul din Cocieri își fac studiile 82 de copii din alte opt localități ale raionului Dubăsari, inclusiv din regiunea transnistreană: Cocieri, Vasilievca, Molovata Nouă, Corjova, Lunga, Roghi. Cel mai dificil le este copiilor din Ustia, deoarece trebuie să traverseze în fiecare zi Nistrul cu barca.

Renovată cu bani europeni

„La ora 6.00 trebuie să mă trezesc ca să reușesc la timp la școală. Apoi, pe la 15.00-16.00, mă întorc înapoi. Deja m-am obișnuit, pentru că de opt ani am acest regim, dar iarna e insuportabil. Când îngheață Nistrul, suntem nevoiți să trecem prin punctele de control ale transnistrenilor și uneori suntem persecutați sau trebuie să așteptăm câte o oră în vamă până ne permit să trecem”, povestește un elev din clasa a opta, Alexei Potronjel.

Însă nu doar elevii din Ustia întâmpină dificultăți când îngheață Nistrul, ci și administrația școlii, împreună cu profesorii. „Unica soluție pentru noi, de-a transporta materialele de construcție, a fost bacul plutitor. Dacă nu ar fi acesta, nu știu ce ne-am fi făcut. Odată am stat la punctul de trecere Bender-Tiraspol o zi întreagă. Era iarnă și aduceam niște materiale didactice de la Chișinău și nu mi-au dat voie să trec. M-au închis pe două ore, după care au zis ca să achit 100% vămuirea mărfii. Un calvar”, își amintește Aurelia Ursu.
Costul lucrărilor de reconstrucție a școlii se ridică la suma de 78 de mii de euro, dintre care două mii reprezintă contribuția comunității. „Bugetul Primăriei Cocieri a fost, în acest an, de 5 milioane de lei și nu ne-am putut permite să renovăm liceul din banii proprii, așa că am apelat, împreună cu directoarea, la finanțe europene. Mai trebuie să reparam și gădinița din localitate. Cel puțin, am găsit și acolo bani din granturi pentru renovarea blocului central”, menționează Mițcul.