Copiii de la "Concordia" invata meserii noi
Copiii de la "Concordia" invata meserii noi
Discipolii Oraselului Copilariei de la Pirita, prin straduinta zilnica si munca de peste un an de zile, au adunat o colectie impunatoare de lucrari hand-made, cu care pot tine piept oricarei expozitii sau vernisaj, fie in satul lor sau la capitala.
Expozitia copiilor s-a bucurat cel mai mult de succesul vizitatorilor si la festivalul, care s-a consumat la Doroctaia pe 2 octombrie, iar conducatoarea atelierului de arte Ludmila Bufteac a vorbit cu multa pasiune despre munca sa si a discipolilor pe care-i ghideaza in lumea frumosului si utilitarului, caci copiii confectioneaza lucruri, care pot fi de folos in orice gospodarie.
"Am deprins arta confectionarii obiectelor de la trainerii din Moldova sau de peste hotare, care ne invata pe noi, maturii, iar noi, la randul nostru, le transmitem cunostintele noastre copiilor. Confectionam impreuna cu ei obiecte din ceramica, din lana, din hartie, incercam sa confectionam mileuri crosetate, bijuterii. Toate aceste ocupatii le dezvolta fantezia, le creaza confort psihologic si stare de bucurie pentru rezultatul muncii lor".
Atelierul de arte este frecventat, o data pe saptamana, si de copiii de varsta prescolara, cei mai varstnici pasionati de arte fiind adolescentii de 16 ani.
Si baietii, si fetele lucreaza cu egala rabdare asupra bijuteriilor din margele multicolore. Baietii, ce-i drept, au o mai mare pasiune pentru brelocuri, pe care apoi le daruiesc fetelor, iar fetele - pentru margele, bratari si cercei. Toata lumea a admirat, insa, ciupicii din pasla, colorati amuzant, de diferite marimi si foarte bineveniti iarna in orice casa. "Pretul de 100 de lei pentru pereche poate cuiva sa para exagerat, dar materialele sunt foarte scumpe. Lana colorata, de exemplu, o achizitionam din Romania, iar munca se depune foarte multa pentru a pasli o pereche de ciupici", spunea Ludmila Bufteac.
Svetlana Cernov, 7 octombrie 2011
10 March, 2009 at 0:27 Am o poza din iarna lui 1954, “In care maldarele de zadapa depaseau inaltimea unui tramvai”Si eu as vrea poza, dar ar fi si mai frumos dac-ar putea s-apara-n blog ca s-o putem vedea cu totii Cand a-nceput sa ninga ma aflam in oras, fiindca Scoala Germana era pe strada Luterana la nr. 2, in curtea Bisersicii Evanghelice. N-a mai mers nici tramva si nici autobuz sau troleibuz, a trebuit deci se vin pe jos.Zapada la noi pe strada a ajuns, chiar in fata casei noastre, pana la etajul intai, astfel incat ptr. prima data ne puteam uita in dormitoarele vecinilor, desi casele au Hochparterre , dar numai pe partea de vizavi a strazii. Vecinul, avocatul N. Beldie, a trebuit doar sa batatoreasc-un pic zadapa, si gata a fost partia, ca sa ne dam cu saniuta si, mamaaa, ce concursuri! Pe partea noastra fiind mai mica, am facut cazemate si catacombe, unde ne-am jucat pana in primavara.A fost intr-adevar o iarna minunata si absolut de neuitat @ Delia Marc says: 11 March, 2009 at 13:16Nu, nu ma refer la mica cofetarie particulara de pe Eminescu, ci intr-adevar la una de pe Calea Dorobantilor, pe partea dreapta, cand ma duceam la Balet, venind cu tramvaiul 26 din Vatra Luminoasa pe Stefan cel Mare si pe partea stanga cand ieseam.Studioul dnei Penescu era pe str. Brazilia, cotind pe strada Madrid, exact in fund , doar sa treci strada. Intrai in curte pe partea dreapta a cladirii si intrai la stranga la subsol. N-aveam dusuri, ci doar o mica salita sa ne schimbam hainele si o toaleta La pian canta insa dna Iser, sora pictorului Josif Iser, iar ajutoarea organizatorica era dna Lulu, fiica unui General, tot un FOST . Maestrul Filip facea niste papuci de balerina f. frumosi si de calitate, in comparatie cu ce-am vazut apoi si prin Germania.Intr-o zi a aparut Pastorel Ionescu, casatorit acum cu o colega de-a mea, Ioana Casetti, fosta sotie a regizorului de TV Lazarov. El trebuie sa mai stie, fiindca eu eram mai mica, sa fi avut vreo 14 ani, dar nu erau decat vre-o doi baieti la noi iar el era un tanar f. bine ca si frumosul sot al dnei Penescu, dl. Genatini, un italian care nu muncea Am avut doua colege f. frumoase, fiecare in felul ei, care-au murit f. devreme: pe Rolanda, o fata f. subtire si sofisticata, balerina talentata, care s-a maritat cu un violonist de la Filarmonie, dar a murit de cancer, si pe Wanda, o fata blonda ci ochii verzi, ce se uita un pic crucis, rusoaica albva, ce a murit la cutremur.Uneori, cand ieseam, mama imi dadea cate-o prajitura, la unul din ultimii meseriasi particulari, cofetarul de pe Dorobanti, vizavi, intre strada Amman si Intr. Ar Ah, ce Cataifuri Niste patratele de vreu 5 5 cm, umplute cu frisca, acoperite cu un capac dintr-un aluat crocant in forma de vermicelli , deci niste macaroane f. f. fine Dar ce Eclairuri, Savarine, Sarailii Avea niste Piersici facute din martipan, o minune.Alta cofetarie buna era la Scala, dar aceea nu era asa de sic , cat a fost cea de la Nestor . Mai tarziu s-a deschis una in Blocul Turn de langa Palat. Acolo avea Amandine, Joffre si Mascote bune.Acum 2 ani am cautat mult pana sa dau de o cofetarie-n centru ajungand la una f. mica in Piata Amzei, care are si Laborator propriu se lauda vanzatoarea, dar nici macar un loc sa stai Ce pacat.Mai tarziu s-a deschis Barul Katanga pe Bulevardul Magheru, dar acolo era lume mai dubioasa si pestrita Si apoi s-a mai deschis Casata , visavis, mai spre Piata Romana, in care astazi este McDonalds-ul, daca nu ma-nsel.Mutlumesc Delia Marc si ptr. indicare cartii lui Victoria Dragu Dimitriu.Poetul Mihai Cantuniari descrie-n cartea lui Barbatul si cele 3 morti ale sale cum decade si apune -o clasa de mari burghezi , cam ca-n romanul Ghepardul al lui Tomasso di Lampedusa. Familia lui a mai posedat inca prin anii '60, o VIE si o VILA la BREAZA care s-au pierdut pe parcurs Ma impresionat f. mult o fraza care zice totul: Imbatranind tacut pe Canapele roase . Cata pasivitate si cata resemnare Cristian Tantareanu s-a casatorit cu Doina, fata Arh. Smantanescu de la coltul unei strazi vecine cu a mea, moarta prin 1984, la numai 40 de ani de cancer. Asa si-a inceput el cariera de imbogatire Un alt vecin nou venit prin anii '80 este un taran badaran afacerist, care-a castigat cu taxiul Fosta proprietareasa a facut prostia sa-si vanda casa ajungand la sfarsit in strada murind, f. saraca Alt vecin mi-a devenit fostul nostru SECTORIST, probabil cu ajutorul lui Secu . Si el s-a facut dupa '90 taximetrist avand bani cu carul Cam asta este societatea noua, o RASTURNARE de CLASE si OAMENI.