Alexandru Tanasiev, Plutonul 11, Infanterie. Născut la 19 aprilie 1990
in satul Cocieri, raionul Dubasari. A terminat liceul din satul natal.
Proaspăt absolvent al  Academiei Militare a Forţelor Armate „Alexandru
cel Bun", specialitatea infanterie. 

 



                                                  

Luni



Ultima luni de student militar, ultima luni, în care plantonul dă
comanda „deşteptare” exact la ora 6.00. Mă trezesc şi pentru cîteva 
momente mă prind la gîndul că o să-mi lipsească multe lucruri din viaţa
de student şi mă iau la sfat cu nostalgia.  Revin totuşi la realitate,  e
ziua în care am ultimul examen- teza de licenţă. Deşi sunt pregătit,
îmi fac griji, ca de altfel de fiecare dată cînd susţin probe de
evaluare. În faţa comisiei, constituită din personalităţi ale mediului
militar, îmi expun gîndurile concis şi la obiect, încercînd să conving
audienţa că ideea mea merită să fie implementată în armată.  Se pare ca
am reuşit, pentru că am luat un „10”.



Marți



E prima dimineaţă din cei patru ani de studenţie în care emoţia şi grija
a lăsat locul destinderii şi liniştii sufleteşti. Încerc să mă
mobilizez, pentru că echipa de jurnalişti militari de la publicaţia
„Oastea Moldovei ” şi emisiunea „La datorie” mi-au  luat un interviu.
Buni jurnaliştii de acolo - competenţi, cunosc domeniul şi eu mă simt în
siguranţă cu ei. Mai pe scurt, sunt de-ai noştri. Interviul s-a
încheiat cu o sesiune foto în ţinuta de paradă. Aici emoţia şi-a spus
cuvîntul, pentru că la rugămintea echipei, am purtat epoleţii de
locotenent şi, chiar dacă a fost pentru o jumătate de oră, sentimentul
s-a dovedit a fi copleşitor.



Miercuri



E ziua repetiţiilor pentru ceremonia de absolvire în scuarul catedralei
mitropolitane. Căldură insuportabilă afară, dar noi, cei care ne
pregătim de cel mai important eveniment de pînă acum din şcoala
militară, nu mai simţim nimic. Ascultăm instrucţiunile superiorilor,
încercăm să executăm cadenţa şi totul iese ca la carte. Antrenamentul a
fost obositor, dar nu mai contează,  pentru noi a început numărătoarea
inversă – trei, doi, unu – atît a mai rămas pînă la Ziua cea mare, în
care epoleţii de locotenent, vor înlocui „epoleţii de student”.



Joi



Dimineaţa a început frumos, cu un apel telefonic de la fratele meu,
aflat ca mulţi moldoveni la muncă peste hotare. Întrebarea a fost dacă
ştiu în ce unitate voi fi repartizat. Deşi urma să cunosc răspunsul,
încă nu-l am, dar dorinţa mea este să ajung să fac serviciul militar în
Batalionul 22 de menţinere a păcii. E unitatea în care mi-am dorit să
ajung încă din anul întîi de facultate. E un vis de copil şi sper să
ajung să port Bereta Albastră. În după amiaza zilei a venit şi vestea
cea mare – bereta albastră o să-mi aparţină, am fost repartizat în
unitatea de elită. Şi asta mă face să  spun că visele în care crezi din
toată inima devin realitate.



Vineri



E ultima zi pe care o petrec în Academia Militară a Forţelor Armate
„Alexandru cel Bun”, care mi-a ţinut loc de casă şi masă timp de patru
ani. Ultima zi presupune multă alergătură, începînd de la predarea
bunurilor materiale pe care le-am folosit în această perioadă, pînă la
colectarea semnăturilor pentru fişa de achitare. Îmi găsesc timp pentru
a-mi lua rămas bun de la profesorii care mi-au fost mai aproape de
suflet – modele demne de urmat pentru cei ce-şi aleg cariera de militar.
Promit să revin la ei pentru un gînd bun şi un sfat necesar în drumul
care se deschide pentru mine –  cel de comandant de comandant de pluton.
Spre seară găsesc timp să-mi sun rudele, pe care le aştept la ceremonia
de absolvire. Vorbim puţin, pentru că mîine avem tot timpul din lume!



Sâmbătă



Ceremonia, desfăşurată în scuarul catedralei mitropolitane şi
emoţionantă pentru fiecare dintre colegii mei, a fost pe măsura
aşteptărilor noastre. Preşedintele ţării, comandantul Suprem al Forţelor
Armate, mi-a înmînat diploma de absolvire şi insigna „Militar eminent” –
un gest care m-a onorat. Alături de mine au fost rudele, venite din
raionul Dubăsari, satul Cocieri.  Emoţia s-a citit şi pe chipul lor.
Vreau să cred că i-am făcut mîndri de rezultatele mele în cei patru ani
de studii. Şi mai vreau să cred că vor fi mîndri de mine şi în anii care
vor urma – pentru mine începe o viaţă frumoasă, în care provocările vor
fi la ordinea zilei. Mie-mi plac provocările, ele mă fac să-mi testez
capacităţile şi să-mi depăşesc limitele. Adio, viaţă de student! Bine ai
venit destin de ofiţer!