Oameni și istorie: 20 de ani după conflictul transnistrean

STIRI 28 Februarie 2012, 16:01 0 Eveniment

Peste o săptămână se vor împlini 20 de ani de la începerea ostilităţilor armate de la Nistru. Unii și până azi se mai întreabă când va fi spus adevărul despre războiul din 1992, care au fost cauzele declanşării acestui conflict, care au fost părţile implicate și dacă a existat trădare de partea Chișinăului, cine l-a capturat pe Igor Smirnov? Căutăm și noi răspuns.

Adevărul despre conflictul declanșat acum două decenii, spus la microfonul Europei Libere de cavalerul Ordinului Stefan cel Mare, Valeriu Lapșin. Când a început războiul de la Nistru, Valeriu Lapșin lucra în calitate de ofițer de urmărire penală la penitenciarul din Cricova. Avea 34 de ani, era căsătorit şi avea doua fiice, Cristina de doi ani și jumătate și Aliona de numai 8 luni. A scris cerere sa plece de bună voie la război. Cinci luni s-a aflat pe platoul de la Coșnița.

Valeriu Lapșin: ,,Acel război se putea de evitat. Vina o poartă politicienii de atunci, fiindcă în anul 1991 Transnistria era controlată de organele statale. Până la provocarea de la 13 decembrie de la Dubăsari socot că a fost o operațiune negândită și ne-am ales cu patru morți, cu invalizi, cu lacrimi.”
Europa Liberă: Ce a însemnat acea luptă atunci? Contra cui?
Valeriu Lapșin: ,,Am luptat la început cu separatiștii din Transnistria, mai târziu s-a încadrat Armata a 14-a a Federației Ruse. Lor trebuie să le fie rușine, nu nouă.
Europa Liberă: Și totuși, pe parcursul acelui conflict armat militar de la Nistru ați mers deseori la negocieri. Ce negociați?
Valeriu Lapșin: ,,Chiar am participat personal la două tratative din partea comandamentului separatiștilor și Armatei a 14-a cerințele de încetare a focului. Parcă acceptau și după aceasta care dispărea fără urme ofițeri din partea lor. Aceasta arăta profesionalismul așa-numitului patriot Costenco.”

Europa Liberă: Câți soldați sunt pe conștiința lui Costenco?
Valeriu Lapșin: ,,Foarte mulți, mai ales la Tighina, foarte mulți.”
Europa Liberă: Care erau metodele?
Valeriu Lapșin: ,,Începând de la împușcări în frunte, aprinderea tehnicii chiar cu persoane. Criminal.”
Europa Liberă: Care din operațiuni vi s-a reținut cel mai mult?
Valeriu Lapșin: ,,Pe data de 31 martie eram într-o mașină

blindată, a fost distrus practic tot ce am avut pe linia întâi la Coșnița. Cu părere de bine a rămas numai BTR-ul nostru, unde eram și eu. Cel mai strașnic când strângem morții, răniții care se explodau pe mine și îi încărcam în mașină. Am văzut cu ochii mei băieți fără picioare, fără mâini. Îi încărcam. Chiar mă rugau: frate, împușcă-mă, că nu mai am pentru ce trăi. Am avut o grupă de băieți afganezi, în frunte cu Filip Lupașcu, un bărbat adevărat al neamului și tot ai noștri l-au trimis la moarte.”
Europa Liberă: Ce scop urmărea Moscova?
Valeriu Lapșin: ,,Scopurile – unice. Partea stângă a Nistrului să fie păstrată aici și să-și păstreze puterile Federația Rusă, să dicteze Balcanii, Centrul Europei.”
Europa Liberă: Relația dintre populația de pe cele două maluri ale Nistrului cum o vedeți?

Valeriu Lapșin: ,,Am prieteni pe la Tiraspol, pe la Cargaș, des mă duc pe acolo. Relația între oamenii simpli e omenească. Aici sunt interese de altă natură ale politicienilor, ale clanurilor mafiote. Poporul s-a săturat de-acum și din partea asta, și din partea stângă a Nistrului de toate aventurile. Pe malul stâng, și de pe malul drept să se unească. Politicienilor nu le e convenabil lor.
Dacă noi am ajuns la 20 de ani de la tragicele evenimente din ʼ92

și nu avem o evidență normală, nu vorbim de cei răniți, sau schingiuiți, dar de cei morți. Eu am aici o notă informativă ce s-a întâmplat în războiul din 1992. Acestea date sunt, eu le-am luat de la comisariatul militar. Deci, în războiul din anul 1992 au decedat 364 de persoane, 36 de persoane sunt dispărute fără urmă, 297 de persoane sunt invalizi după război, 250 de persoane, asta a fost cu trei ani în urmă, au decedat după război în urma rănilor primite.
Numai în satul Cocieri, Dubăsari, care se află pe malul stâng al Nistrului, au decedat 97 de participanți la război și rude care au pătruns în unitatea militară a Federației Ruse, unde se păstrau substanțe chimice. La evidența comisariatului militar central se află 31 500 de persoane, care au luptat în războiul din 1992. Ei se declară de-acum 30 de mii.”
Europa Liberă: De ce sunteți atât de dezbinați pe criterii politice cei care ați luptat la Nistru?
Valeriu Lapșin: ,,Cea mai mare greșeală a generalilor noștri, cei care au condus în război.”
Europa Liberă: Șase generali au devenit după conflictul armat de la Nistru
Valeriu Lapșin: ,,Ei trebuiau ca și cloștile pe noi polițiștii, voluntarii să facem o unitate, să facem poate și o mișcare politică, să ne apărăm drepturile noastre, pentru că sunt familii care au pătimit în urma acestui război, sunt care se chinuie și până în ziua de azi, un cârd de invalizi avem.”
Europa Liberă: Sunt cazuri când combatanții și-au pus capăt zilelor, ajungând într-o mizerie absolută.
Valeriu Lapșin: ,,Eu cunosc foarte multe cazuri, vreau să vă spun că aici merge vorba și de organizațiile astea ale noastre de veterani. Tot au fost făcute cu careva scopuri. Noi vedem cine sunt președinții acestor organizații. În ziua de azi pot să mă mândresc și să spun cu organizația lui Victor Alerguș, care în realitate ajută. Și a doua este a lui Vasile Puiu, care ajută, caută agenți economici, la fiecare cartelă de câte 500 de lei pe lună.”
Europa Liberă: Fiecărui combatant care a avut de suferit și acum se află în pragul sărăciei.
Valeriu Lapșin: ,,Da, invalizi, da. Iată acesta e un lucru. Ceilalți practic folosesc uniunile acestea numai în interesele lor personale.”
Europa Liberă: Păi, dar au fost voci care au spus că o sumedenie de bani, care urmau să ajungă la aceste familii nevoiașe.
Valeriu Lapșin: ,,Combatanții sunt la curent cu sumele de bani, cu personale care le-au utilizat în scopuri personale. Chiar și un dosar penal acum este. Iată aici e rușinea noastră națională. Chiar am avut două zile de lucru la Ministerul Apărării, au fost invitați toți comandanții de platouri, comandanții de batalioane, comisarii de poliție care au condus în războiul din ʼ92. Prima oară când am fost ascultat cu cifre, cu documente. S-a primit o decizie unică – vot de neîncredere domnului Eduard Maican, președintele al Uniunii naționale. Scos din toate comisiile de unde este înaintat și pe unde se învârtește el. Cel care ne-a discreditat pe toți ca unul, umblând prin toate partidele politice. O să facem noi curățenie că e imposibil de-acum.”
Europa Liberă: După 20 de ani.

Valeriu Lapșin: ,,După 20 de ani a ajuns cuțitul la inimă de-acum de toate aceste măgării, pe care le fac unele persoane.”
Europa Liberă: Două cele mai mari regrete de pe urma acestui conflict militar?
Valeriu Lapșin: ,,Am avut ocazia la Coșnița să stăm sub un nuc cu tăticul, Dumnezeu să-l odihnească și pe dumnealui, lui Filip Lupașcu, m-a rugat ca să-l păstrez, să-l țin lângă mine. Asta era imposibil, toți care-l știu că era imposibil să-l ții, să-l ocrotești ș.a.m.d. unde era mai greu el era acolo. Prima regret. În al doilea rând regret că am pierdut foarte mulți polițiști, militari, oameni civili.”

*

Colonelul in rezerva Ghenadie Cosovan, şi el cavaler al ordinului Ştefan cel Mare, acum 20 de ani era comandant al grupului bronat în cadrul detaşamentului cu destinaţie specială „Fulger”. Si el își lăsase atunci nevasta acasă cu doi copilași. Pe câmpul de luptă a fost de la început şi până la sfârşit. L-am întrebat pe Ghenadie Cosovan cine sunt eroii acelui tragic război de la Nistru.
Ghenadie Cosovan: ,,Sunt acei oameni simpli, care cu arma în mână s-au ridicat benevol la apărarea independenței și integrității Republicii Moldova, neașteptând ordinele, indicațiile cuiva.”
Europa Liberă: Acțiunile militare au fost necesare?

Ghenadie Cosovan: ,,De la o distanță de 20 de ani eu socot că erau inevitabile acțiunile militare deoarece separatiștii depășeau tot ce este omenesc. Adică, a fost atacat comisariatul Dubăsari, cetățenii din Cocieri erau maltratați, unii și până acum sunt dați dispăruți fără urmă. Erau atacurile asupra cetățenilor din satele raionului Grigoriopol, avem acele atacuri mișelești asupra colaboratorilor Comisariatului de poliție din Tighina. Și dacă pur și simplu stăteam și ne uitam la tot ce se făcea atunci, avea să avem un număr destul de mare de persoane decedate în acel conflict.”
Europa Liberă: Cum ați reușit să țineți piept tancurilor? Pentru că a fost implicată tehnica cea mai grea din partea fostei Armate a 14-a ruse.
Ghenadie Cosovan: ,,Era foarte greu să ții piept la tehnica blindată a separatiștilor deoarece noi nu avem în dotare armament greu, tunuri. Și atunci am procedat și noi cum procedau partizanii în timpul războiului din ʼ41-45. Au fost confecționate sticle cu cocktail Molotov, a fost acea practică, pe care o aveau camarazii noștri de arme, luptând în Afganistan.”

Europa Liberă: Inamicul cine era pe câmpul de luptă?
Ghenadie Cosovan: ,,Acele persoane care s-au opus statalității noastre, noi le spuneam separatiști. În rândul lor erau foarte mulți mercenari. Chiar mi s-a întâmplat la postul de la retranslatorul de lângă Varnița am prins vreo trei cetățeni, care veneau din Sankt-Petersburg și când ne-am uitat în documentele lor ei aveau certificate de eliberare din instituțiile penitenciare. Și când i-am întrebat unde vă duceți, ei ne-au spus că ne ducem să omorâm românii.
Deja după război, activând în serviciile operative ale Ministerului de Interne, noi ne-am ocupat foarte mult cu cercetarea crimelor comise de forțele separtatiste. Într-adevăr s-a confirmat faptul că mercenari erau plătiți. Și erau plătiți destul de bine – 1000-1500 de dolari. Și în afară de acesta, pentru fiecare unitate tehnică militară distrusă primeau iarăși prime. De exemplu, pentru capul unui polițist din brigada cu destinație specială ,,Fulger” se plătea cel mai bine.

Chiar de la începutul acestui război forțele separatiste aveau cele mai bune tactici militare. Asta ne dădea de înțeles că sunt conduși de ofițeri ai Armatei a 14-a. Nu trebuie să-l uităm nici pe așa-numitul comandant negru Costenco. În ajunul războiului s-a pensionat din rândul armatei ruse și a format batalionul din Tighina. Fiind la așa o funcție în armata rusească, nu-i era lui convenabil să se ducă, eu cred că el îndeplinea o misiune, cunoscând biografia lui, a fostului comandant al unei subdiviziuni de diversioniști rusească. Și de obicei aceste persoane lucrează sub acoperire și într-adevăr cum îl conduceau escorta, a evadat, a ars, nu s-a făcut nici o expertiză.”
Europa Liberă: El ura pe viață și pe moarte băștinașii, pe moldoveni în primul rând. Multe zeci de cazuri unde a fost vărsare de sânge pe conștiința lui.”
Ghenadie Cosovan: ,,Subdiviziunea lui se afla pe teritoriul Tighinei/Benderului. Și practic, orice persoană care nimerea în această subdiviziune nu avea șanse să rămână în viață. Chiar și atunci se spunea că asta este gestapoul lui Costenco. Avem vreo câteva cazuri, când cetățenii prin diferite șiretlicuri au scăpat de el.”
Europa Liberă: Au fost greșeli și din partea Chișinăului, domnule Cosovan?
Ghenadie Cosovan: ,,Au fost foarte multe greșeli. Eu personal, cu camarazii de arme pe data de 19 iunie am ajuns la podul de la Tiraspol și deja ne instalam dispozitivele de luptă, când spre ora cinci dimineața am primit să ne retragem că în locul nostru o să vină armata. Noi deja aveam practica de luptă, patru luni, eram pe poziții și în locul nostru i-au adus pe acești soldați tineri, care nu știau ce e aceea armă, nu știau ce e acela tun.
De exemplu, în Cocieri noi în urma ofensivei efectuate am ajuns undeva la vreo trei kilometri de la frontiera cu Ucraina. Cât ne mai trebuia să intersectăm segment și să separăm Transnistria? Deoarece știm că în partea de Nord a Transnistriei nu au fost așa lupte mari, chiar nici în Râbnița, cu Rezina nu au fost lupte, în Camenca oamenii simpl, în Grigoriopol, sate întreg așteptau când o să venim în ajutor. Însă, luând în considerație rugămințile separatiștilor a fost încetat focul, ne-au retras la pozițiile inițiale și practic acele poziții au rămas până la finele acestui război.

Dar cu Tighina e un lucru foarte dureros. Tighina, Chițcaniul, Gâsca practic erau eliberate de separatiști, erau controlate în mare parte de forțele de ordine ale Republicii Moldova. Însă în timpul de față încercați să intrați în Tighina este o citadelă a separatismului pe malul drept al Nistrului.”
Europa Liberă: Mult sânge a curs pe râul Nistru. Credeți în reunificarea Moldovei? S-au copt premizele pentru a reintregi țara?

Ghenadie Cosovan: ,,Niciodată nu pierd această încredere, însă pe an ce trece timpul aceste gânduri sunt din ce în ce mai pesimiste, deoarece practic noi nimic nu facem ca să lucrăm în satele astea moldovenești. Vă spun că în Grigoriopol noi am dus lucru operativ până la război și după, sunt cetățeni care cu inima și sufletul sunt cu Republica Moldova.
Duminica trecută am fost în Varnița și e foarte dureros – acești cetățeni ei se află, sunt înconjurat de posturi pacificatore, de vămi, de posturi de miliție, sunt umiliți. oamenii din Varnița, din Coșnița, Pârâta, Cocieri, ca să-și aducă roada lor în Chișinău, ei trebuie să treacă posturile noastre vamale, pe care le-am pus, interne. Cred că în aceste localități, în aceste platouri trebuie create niște condiții favorabile pentru cetățeni ca să le demonstrăm separatiștilor că în Moldova se trăiește mai bine decât la ei.”

Sursa:www.europalibera.org