Un calvar al omenirii, o pată de sînge pe pămîntul nostru drag, lăsat în urma celui de-al doilea război mondial
Interviu realizat cu veteranul marelui război mondial din anul 1941-1945, Iosif Terentev, născut în anul 1925, pe data de 16 aprilie.- Cum aţi fost înrolat în forţele armate în acest tragic război?
- La 14 mai 1944, cînd satul Doroţcaia a fost eliberat, eu fiind de partea cealaltă a Nistrului am putut să mă întorc acasă, dar îndată ce am ajuns în sat am fost mobilizat şi luat la război. Atunci oamenii mai în vîrstă erau trimişi la Iaşi, unde se făcea pregătirea diviziei pentru Chişinău, iar pe noi tinerii ne duceau la Leningrad pe front. În acel moment Leningradul era încercuit de germani şi a stat astfel 900 de zile, noi am avut rolul eliberării Leningradului. La eliberarea Leningradului erau înrolaţi 1,5 mln de soldaţi, iar la Moscova 1 mln, fapt ce dovedeşte că cea mai grea luptă a fost pe un loc mult mai mic şi mai vulnerabil.
- Ce funcţie îndeplineaţi atunci şi ce aţi făcut după eliberarea Leningradului?
- Eram artilerist, iar după ce Leningradul a fost eliberat, toţi soldaţii care au rămas în viaţă şi nevătămaţi erau încărcaţi în vagoane şi îndreptaţi spre Polonia la front, eu am nimerit în al IV-lea front ucrainean. La hotarele Cehoslovaciei am fost tare rănit şi am stat în spital o lună şi opt zile, apoi am fost transportat în Rusia, nimerind în Jitomîr (Ucraina). Acolo am stat încă 4 luni şi 6 zile, vindecîndu-mă mi-au dat drumul acasă.
- Cum aţi ajuns acasă?
- Am venit acasă în două costile (eram rănit în picior şi în mînă). Definitiv m-am vindecat acasă. În costile am fost la Chişinău şi am învăţat de şoferie. Atunci, mulţi dintre cei care au fost răniţi aveau posibilitatea să înveţe vreo profesie la Chişinău. Eu m-am folosit de această şansă, am învăţat şi am început să lucrez ca şofer timp de doi ani la Fabrica de cărămidă. Apoi am venit acasă, că tata mă chema, era foame, iar noi eram mulţi în familie şi era foarte greu. Am început să lucrez în Colhoz, unde am şoferit 26 de ani, apoi am devenit zavgar, răspundeam de maşinile din garaj. Cînd am început să am probleme cu vederea, căci şi la ochi am fost rănit în război, am început să lucrez ca răspunzător a bunurilor Colhozului, aici am lucrat pînă în anii 1994, că mă rugau să mai rămîn.
- Ce sentiment va lăsat acest război?
- Este ceva ce nu poate fi uitat, un sentiment al grozăviei, un calvar al omenirii, o pată de sînge pe pămîntul nostru drag. Nemţii şi-au propus ca în 6 luni de zile să monopolizeze întreaga Europă. Şi ajungînd la Moscova, fascistul a fost oprit, mai mult el nu putea înainta. Atunci, Hitler a ordonat ca 40 de divize, dintre cele mai puternice să meargă şi să nimicească tot ce este viu, iar Moscova să fie ştearsă de pe globul pămîntesc, ca în locul ei să fie apă. Au fost mai multe războaie, dar nu s-a văzut, nu s-a auzit ca să fie ucişi într-atît de crud oamenii paşnici (femei, copii şi bătrîni).
Redacţia ziarului "Noutati Nistrene"
